Un pas i-a fost necesar şi omului să ajungă de pe Pământ, pe Lună.
7 şi jumătate, zi de lucru, deci mă aflam în drum spre serviciu. Plictisită de mersul lent şi legănat al tramvaiului, îmi aţinteam ochii prin geamul îmbâcsit, către tot şi nimic. La un moment dat, vatmanul a oprit la semafor. Pe trotuar, o saltea murdărită de vreme şi de folosinţă. Pe saltea, două perne atinse de mizerie de-ţi era silă să le priveşti şi câteva pături, aşezate ca-n sandviş, una peste alta. Între straturile acestui pat matrimonial improvizat, doi negricioşi, un el şi-o ea, încă nu-şi dezlipiseră bine genele de somn.
