Luni la nebuni #1
miercuri
Ziua 2 - European CSR Lessons
Live text de la European CSR Lessons 2012 - ziua 2
ATENTIE! Se citeste de jos in sus, de la finalul textului spre inceput!
ATENTIE! Se citeste de jos in sus, de la finalul textului spre inceput!
marți
European CSR Lessons 2012
Live text de la European CSR Lessons 2012 - ziua 1
ATENTIE! Se citeste de jos in sus, de la finalul textului spre inceput!
ATENTIE! Se citeste de jos in sus, de la finalul textului spre inceput!
duminică
Trailere noi - animatii 2012
Am descoperit doua animatii care apar anul acesta si vreau sa vi le impartasesc.
Brave - "I am Merida and I will shoot for my own hand!"
Frankenweenie - "I don't want him in my heart, I want him here, with me!"
Brave - "I am Merida and I will shoot for my own hand!"
Frankenweenie - "I don't want him in my heart, I want him here, with me!"
Prin Herastrau
A fost plăcut în seara asta în Herăstrău, la Roaba de Cultură.
M-am oprit pe una dintre alei, destul de aproape de iarbă încât să o respir, dar nu prea aproape încât să mă țopăie căpușele pe picioare.
Câțiva câini alergau de colo-colo. Copiii la fel.
O fetiță era subiectul unui photo-shooting în timp ce se cățăra pe stâlpii de susținere ai scenei în rochița ei ca o păpădie-galbenă sau dansa.
Un el și o ea stăteau ghemuiți pe două "perne" din acelea verzi și citeau câte o carte.
Un băiețel cu vocabularul limitat la un singur cuvânt - nini - s-a îndrăgostit de Trekul meu atât de tare, încât a vrut să-l guste: după ce și-a plimbat degețelele pe roată, le-a băgat în gură, spre oroarea bunicii care l-a spălat imediat. Copilul n-a stat mult pe gânduri și, dacă tot era curățel, le băga și mai abitir în gură, încercând să captureze limba. Pe urmă l-am văzut în rolul lui Hercule, împingându-și căruciorul.
Doi ca(rna)tei gemeni, fiecare cât palmele mele lipite în poziția porumbelului, scoteau sunete pițigăiate către orice câine le intra în aria mirosului. Au stârnit râsetele tuturor.
Doar un cățel se afundase timorat în iarbă, fiind, probabil, prea însetat să dea doi bani.
Zgomotele de fundal au fost temperate de concertul de chitară susținut de Mihai Melinescu și Tudor Anghelescu.
Scuzați calitatea fotografiilor, mai multe și mai bune au organizatorii (link la începutul postării).
Spre final, într-o scurtă respirație dintre piese și în aplauzele audienței, am pornit să-mi ating targetul de pedalari în jurul lacului. Viteza maximă am doborât-o abia pe drumul înapoi spre casă, în parc am făcut exerciții pentru degete pe manetele de frână, printre plimbăreți.
Singurul ghimpe al micii mele povești m-a înțepat acasă. Bine, nu era chiar un ghimpe, ci un purece setos după sângele febril.
Nu l-am mai fotografiat; de ciudă că m-a pișcat, n-am vrut să-i fac publicitate!
sâmbătă
The Avengers
Cand am plecat sa vad The Avengers in 3D (@ Samsung IMAX, Afi Palace Cotroceni), eram foarte entuziasmata de film. Vazusem deja trailerul si, cunoscand distributia, m-am gandit ca n-are cum sa nu-mi placa, din moment ce au luat cativa dintre cei mai cunoscuti eroi Marvel si i-au aruncat intr-un singur script. Era clar ca se va lasa cu scantei!
duminică
Unde sa te racoresti in Centrul Vechi
Centrul Istoric al Bucureștiului are un aspect trist. Deși nu-mi place aspectul ponosit al clădirilor și urăsc lipsa de interes a autorităților/ proprietarilor de a transforma fața întregii zone, e ceva care mă atrage uneori pe străduțele întortocheate. Zilele trecute, la mijlocul unei plimbări pe două roți am poposit să ne răcorim gâtlejurile la o terasă. Deși multe bodegi dintre Centrul Vechi mă enervează la culme pentru că nu se încadrează deloc în tiparul meu asupra spațiului (să nu mai adăugăm prețurile care, uneori, sfidează buzunarele), vineri am găsit o mini-cafenea care mi-a plăcut tare mult.
marți
Mi-e foame, dar nici asa!
6 fara un sfert, Piata Sudului, picuri de ploaie iti ataca umbrela, sacadat. Poc-pocul e intrerupt de un bum-bum din ce in ce mai obsesiv si mai agasant.
"Sper sa reziste umbrela", iti spui, cu oarecare teama. Cu cateva statii in urma, ploaia ingrosase obrazul si cadea sub forma de grindina. Ajunsa la adapost, realizezi ca ploaia e un dusman mai putin periculos decat foamea - caci ea, nesuferita iti batea toba in stomac. Cobori la metrou si stomacul, cantand la percutie, te indreapta spre covrigarie. Ai mai mancat de-acolo si n-ai murit in febra sufocanta de stomac.
Fata iti zambeste incurajator. E atat de politicoasa si de precisa cand o rogi sa-ti dea un covrig anume din gramada, incat iti imaginezi ca trebuie sa fie noua. In timp ce-ti validezi accesul si te indrepti spre peron, entuziasmul e imprastiat de degetele care transmit informatia catre creier: covrigul e rece.
"Eh, macar nu e ars!", te incurajeaza amintirile. Iti e atat de foame incat aproape nu-ti dai seama ca nu are gust, exceptand sarea in care l-au ingropat. Inspirata de o lume paralela care nu e nici pe departe la fel de perfecta ca aceasta in care traim, iti arunci un ochi in covrig; doar-doar devine si apa cu faina mai gustoasa. Ochiul iti sare insa la loc si se holbeaza. In covrig e o sparcaiala mazgoasa cat doua boabe de orez lung de la Uncle Ben's.
Bueah! Pleah! Puah!
"Sper sa reziste umbrela", iti spui, cu oarecare teama. Cu cateva statii in urma, ploaia ingrosase obrazul si cadea sub forma de grindina. Ajunsa la adapost, realizezi ca ploaia e un dusman mai putin periculos decat foamea - caci ea, nesuferita iti batea toba in stomac. Cobori la metrou si stomacul, cantand la percutie, te indreapta spre covrigarie. Ai mai mancat de-acolo si n-ai murit in febra sufocanta de stomac.
Fata iti zambeste incurajator. E atat de politicoasa si de precisa cand o rogi sa-ti dea un covrig anume din gramada, incat iti imaginezi ca trebuie sa fie noua. In timp ce-ti validezi accesul si te indrepti spre peron, entuziasmul e imprastiat de degetele care transmit informatia catre creier: covrigul e rece.
"Eh, macar nu e ars!", te incurajeaza amintirile. Iti e atat de foame incat aproape nu-ti dai seama ca nu are gust, exceptand sarea in care l-au ingropat. Inspirata de o lume paralela care nu e nici pe departe la fel de perfecta ca aceasta in care traim, iti arunci un ochi in covrig; doar-doar devine si apa cu faina mai gustoasa. Ochiul iti sare insa la loc si se holbeaza. In covrig e o sparcaiala mazgoasa cat doua boabe de orez lung de la Uncle Ben's.
Bueah! Pleah! Puah!
miercuri
Haideti sa reaprindem viata lui Cristian!
Dureri.
Spital.
Tumoare.
Acestea sunt cuvintele cele mai tocite intre ciocanul si nicovala din urechea lui Ionut Cristian Nica.
Nu jocul, nu scoala, nu bucuria inocenta a copilariei ii vestesc primavara si apropierea Pastelui. Nu! La nici 10 ani, Cristian zace in sectia de Terapie Intensiva a Spitalului Fundeni, unde l-au transferat zilele acestea medicii de la Spitalul 9. Nu ii mai dau nici o sansa, au incetat sa spere ca acest copil mai poate fi salvat. Singurii care mai cred si lupta pentru el sunt parintii si cei apropiati. Oamenii carora le e greu sa-l stie inlemnit intr-un pat de spital. Oamenii care au gasit un medic dispus sa le intretina speranta. Un necunoscut pentru Cristian si familia lui, un medic renumit in toata Europa, dr. Helmut Bertalanffy (stiu, dupa nume nu pare roman) ii cheama la Institutul International de Neurostiinte - Hanovra, Germania.
Drumul spre bisturiul salvator este, insa, anevoios. Institutul cere un depozit de minim 50.000 Euro, inainte de a deschide usile de urgenta. Un avans de minim 50.000 Euro inseamna mai mult decat cumularea muncii de-o viata a celor doi parinti.
Din carcera in care l-a aruncat boala, Cristian abia daca mai intelege ceva. Nu vorbeste si pleoapele ii raman mereu lipite. Doar mainile si picioarele se misca, uneori, intr-un tremur necontrolat; lupta pe care o mai poate purta trupul lui firav cu scarnavia ce-l acapareaza pe zi ce trece tot mai mult.
Temeri.
Moarte.
Chiar lasam povestea lui Cristian sa se incheie cu aceste cuvinte?!
Inainte sa ne bucuram de Paste in inima familiei, haideti sa reaprindem viata lui Cristian.
Un om cu suflet simtitor, Dumitru Silviu Dorin a deschis 3 conturi la Banca Transilvania:
Spital.
Tumoare.
Acestea sunt cuvintele cele mai tocite intre ciocanul si nicovala din urechea lui Ionut Cristian Nica.
Nu jocul, nu scoala, nu bucuria inocenta a copilariei ii vestesc primavara si apropierea Pastelui. Nu! La nici 10 ani, Cristian zace in sectia de Terapie Intensiva a Spitalului Fundeni, unde l-au transferat zilele acestea medicii de la Spitalul 9. Nu ii mai dau nici o sansa, au incetat sa spere ca acest copil mai poate fi salvat. Singurii care mai cred si lupta pentru el sunt parintii si cei apropiati. Oamenii carora le e greu sa-l stie inlemnit intr-un pat de spital. Oamenii care au gasit un medic dispus sa le intretina speranta. Un necunoscut pentru Cristian si familia lui, un medic renumit in toata Europa, dr. Helmut Bertalanffy (stiu, dupa nume nu pare roman) ii cheama la Institutul International de Neurostiinte - Hanovra, Germania.
Drumul spre bisturiul salvator este, insa, anevoios. Institutul cere un depozit de minim 50.000 Euro, inainte de a deschide usile de urgenta. Un avans de minim 50.000 Euro inseamna mai mult decat cumularea muncii de-o viata a celor doi parinti.
Din carcera in care l-a aruncat boala, Cristian abia daca mai intelege ceva. Nu vorbeste si pleoapele ii raman mereu lipite. Doar mainile si picioarele se misca, uneori, intr-un tremur necontrolat; lupta pe care o mai poate purta trupul lui firav cu scarnavia ce-l acapareaza pe zi ce trece tot mai mult.
Temeri.
Moarte.
Chiar lasam povestea lui Cristian sa se incheie cu aceste cuvinte?!
Inainte sa ne bucuram de Paste in inima familiei, haideti sa reaprindem viata lui Cristian.
Un om cu suflet simtitor, Dumitru Silviu Dorin a deschis 3 conturi la Banca Transilvania:
RON : RO 10 BTRL 0410 1201 5986 65XX
EUR : RO 56 BTRL 0410 4201 5986 65XX
USD : RO 90 BTRL 0410 2201 5986 65XX
Mi-a venit, mi-a venit! In sfarsit!
Sotia lui Murray, Joyce, vorbea la telefon cu cineva din strainatate cand a sunat Jobs, iar operatoarea a intrerupt convorbirea spunand ca este o urgenta. "Asa sa fie", i-a spus ea centralistei. "Este", l-a auzit ea spunand pe Steve. Cand sotul ei a ajuns la telefon, Jobs plangea. "S-a terminat", a spus el. Apoi a inchis.
Din fericire, pentru mine nu s-a terminat, ba chiar abia incepe.
Va povesteam aici despre campania eMAG si cartea lui Walter Isaacson - Steve Jobs.
Ei bine, astazi a ajuns cartea; o am, o pipai, o rasfoiesc. Sper sa am timp sa o citesc, curand.
Al doilea lucru pe care vi-l pot spune despre ea (primul a fost citatul) este ca e al naibilui de stufoasa: peste 650 de pagini.
Pentru snobii carora nu le place sa citeasca, dar cumpara carti pentru ca "dau bine" in living-room, are si o sectiune cu fotografii!
Iar cei de la eMAG au fost buni sa-mi trimita si un semn de carte brand-uit de ei - mersi, chiar imi lipsea.
marți
Legatura dintre eMAG si Steve Jobs
Anul trecut, Ziarul Financiar aducea romanilor un cadou: cartea "The Steve Jobs Way: iLeadership for a new generation" a lui Jay Elliot si William L. Simon, editie tradusa in limba romana si aparuta la Editura Publica.
De ceva vreme, eu nu mai cumpar presa traditional, decat cu ocazii deosebite, dar aceasta aparitie s-a numarat printre aceste ocazii.
Evident ca viermele de marketing din marul lui Steve Jobs s-a varat in constiinta mea, facandu-ma dornica sa cunosc mai multe despre puternicul antreprenor, despre "omul care a transformat felul in care comunicam, consumam si ne conectam" (descriere preluata de pe coperta cartii mentionate). Am inceput s-o citesc la serviciu, la vremea respectiva aveam un serviciu care-mi permitea sa mai citesc, printre randuri, cate-o carte.
De ceva vreme, eu nu mai cumpar presa traditional, decat cu ocazii deosebite, dar aceasta aparitie s-a numarat printre aceste ocazii.
Evident ca viermele de marketing din marul lui Steve Jobs s-a varat in constiinta mea, facandu-ma dornica sa cunosc mai multe despre puternicul antreprenor, despre "omul care a transformat felul in care comunicam, consumam si ne conectam" (descriere preluata de pe coperta cartii mentionate). Am inceput s-o citesc la serviciu, la vremea respectiva aveam un serviciu care-mi permitea sa mai citesc, printre randuri, cate-o carte.
Toate bolile din lume, la mine le gasiti!
Citeam la Dollo despre vindecarea unor malformatii congenitale cardiace printr-o metoda neinvaziva, folosind cateterul. Va recomand articolul, e scris in asa fel incat sa priceapa si bunica ce boala o supara, nu doar pe intelesul cercului restrans al docentilor din medicina.
Si tot citind despre cateterul care e ca o umbrela minuscula introdusa prin picior, inchisa, si care se deschide in inima pentru a astupa malformatia, mi-am amintit de propria mea "gaurica" din inima. Copil fiind si bolnavicioasa din fire, cum-necum am ajuns la o consultatie la inima. In urma EKG-ului, copilului care eram i s-a explicat ca sufera de suflu sistolic, ca s-a nascut cu o "gaurica" in inima, dar ca aceasta se va vindeca, in timp. Tot ce aveam de facut era sa ma indop cu vitaminele prescrise, iar gaura cat gamalia de ac se va astupa de la sine. Ulterior, alt medic l-a contrazis. Cert este ca au trecut anii, inima mea a fost controlata de cativa... specialisti, a fost zdruncinata, rupta, sfasiata, s-a regenerat si a crescut la loc; sentimental vorbind. Practic, nici un medic n-a ajuns s-o mai intrebe vreodata ce mai face, cum mai bate. Ne mai suparam cateodata, ea si cu mine si, de razbunatoare ce e, incepe sa ma impunga. Si, pentru ca a mostenit trandavia din orele de lectura continua ale adolescentei, nu-i place efortul si face nazuri cand o fugaresc in activitati sportive.
Semnele astea imi dau de gandit ca sunt sanse mari sa fi ramas cu o gaura in inima.
Si tot citind despre cateterul care e ca o umbrela minuscula introdusa prin picior, inchisa, si care se deschide in inima pentru a astupa malformatia, mi-am amintit de propria mea "gaurica" din inima. Copil fiind si bolnavicioasa din fire, cum-necum am ajuns la o consultatie la inima. In urma EKG-ului, copilului care eram i s-a explicat ca sufera de suflu sistolic, ca s-a nascut cu o "gaurica" in inima, dar ca aceasta se va vindeca, in timp. Tot ce aveam de facut era sa ma indop cu vitaminele prescrise, iar gaura cat gamalia de ac se va astupa de la sine. Ulterior, alt medic l-a contrazis. Cert este ca au trecut anii, inima mea a fost controlata de cativa... specialisti, a fost zdruncinata, rupta, sfasiata, s-a regenerat si a crescut la loc; sentimental vorbind. Practic, nici un medic n-a ajuns s-o mai intrebe vreodata ce mai face, cum mai bate. Ne mai suparam cateodata, ea si cu mine si, de razbunatoare ce e, incepe sa ma impunga. Si, pentru ca a mostenit trandavia din orele de lectura continua ale adolescentei, nu-i place efortul si face nazuri cand o fugaresc in activitati sportive.
Semnele astea imi dau de gandit ca sunt sanse mari sa fi ramas cu o gaura in inima.
De ce sa multumeasca un bucurestean "puterii"
Acum vreo doua saptamani, o colega de serviciu si-a pierdut telefonul mobil la munte, cel mai probabil pe partie. Bunele intentii ale celui care l-a ochit in zapada s-au pierdut, probabil, cand telefonul i-a vibrat in palma; spun asta pentru ca a respins apelul colegei care suna de pe alt numar si apoi a inchis telefonul. Ori suntem norocosi, ori nu mai suntem...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)