duminică

O noua "stresiune"

Iata ca a inceput sesiunea. Din nou. Din fericire nu e nici prima, din pacate nu e nici ultima. Ce poate fi mai odios pentru un student? Sesiunea, care a devenit demult stresiune.

Sesiunea cu examene ca la foc automat, de parca Univeristatea ar fi descoperit un nou model, abstract, de Kalajnikov. Sesiunea cu norme si criterii de evaluare de cele mai multe ori necunoscute studentilor. Sesiunea cu „ingrasarea porcului in ajun”. Sesiunea cu tot mai multe incercari si mai costisitoare metode de copiat. Cu studenti care nu stiu o buche si cu studenti - toba de carte.

Sesiunea in care profesorii dobandesc noi specializari: unii primesc de la studenti, neoficial, diploma de „vidanjori”, iar altii se pot angaja in comert, ca doar sunt „marfa”. Cu milogeli printre colegi pentru cursurile lipsa, cand unii slabesc de la atata spaga, iar altii se ingrasa de la atat „capatat”: „Da-mi si mie cursu’ ala, ca dau o bere”. Cu materii care iti intra pe-o ureche si iti ies pe cealalta, neaparat incolonate, in aceeasi ordine, ca la armata.

Facultatea asta, sau oricare alta ca sa nu discriminam, ne transforma pe toti in mici napoleoni, invatandu-ne sa facem mai multe lucruri simultan si dintr-o suflare. Spre exemplu, faci mai multe lucruri in acelasi timp cand citesti aleatoriu din cinci cursuri diferite, mananci pizza ramasa de ieri sau alaltaieri (cine mai tine socoteala?), citesti bancuri de la colegi pe mess si ai televizorul pornit pe Discovery, la reluari din OCC (Orange County Choppers) sau din Miami Ink.

Sesiunea e totusi buna si ea la ceva. La sfarsit, le arata parintilor ca „nu am trecut prin facultate ca gasca prin apa”, ca doar gasca inoata foarte incet si, multumim cercetatorilor, tocmai au inventat modele noi de barci cu motor. Tot ea intareste increderea de sine a profesorilor cand acestora li se demonstreaza inca o data ca sunt cele mai inteligente primate din sala de examen. Rare sunt cazurile cand se pot simti amenintati ca bieti studenti, prin inteligenta si cunostintele lor, le-ar putea „sufla” catedra sau scaunul de profesor de sub … picioare. Cand spun rare, sunt ingaduitoare, eu nu prea am auzit de asemenea exceptii.

Ce sa mai lungim spatiul? Am exagerat sa cred ca sesiunea ar fi vreun motiv de stres, de fapt ea este un deliciu pentru mintile infometate de informatie, care incearca sa se relaxeze si sa mai faca putin loc si pentru licenta…

Sesiune, dulce sesiune!


(publicat partial in 24FUN Arges)

2 comentarii:

Anonim spunea...

si cand te gandeste ca este penultima...parca ai vrea sa o iei de la capat:p

emmy spunea...

anonim...adik emmy:p:P:P:P:P