A apărut o eroare în acest obiect gadget

marți

Sunt un copil; la ce-mi mai trebuie inca unul?!

Vine o vreme in viata unui om cand propria varsta il ajunge din urma si, oricat ar fugi el, ea il prinde si nu-l mai lasa scapat.


Asa m-am pomenit de ceva vreme uitandu-ma cu jind la copiii altora, in plina strada si-n vazul tuturor. Eu, pentru care copiii au fost dintotdeauna bibelouri in casa altuia; eu, care ma bucuram sa fiu in preajma copiilor doar pentru a avea pretext de joaca.
Nu ma intelegeti gresit, nu mi-au displacut niciodata cei mici, dar nici nu mi-au placut peste masura. Cand eram inca adolescenta, mai mult din lipsa de ocupatie, imi facusem planul pentru urmatorii 10-15 ani. La 24 urma sa ma marit, iar la 26, ca din cer senin de primavara, scotea capul copilul; primul din... trilogie.
Iata ca am respirat cu mai mult de 12 luni peste 24 de ani si inelarul meu inca se lafaie, gol; cat despre varsta de 26 care va veni ca viiturile... nici n-o astept. 
Ca a fost o vreme cand trebuia sa fac doar un pas pentru a-mi indeplini "forcastul", e alta poveste de copii. Dar cum ar putea un copil sa tina piept lumii pentru a creste o familie, cand el n-a copilarit de-ajuns?
Ce e oarecum trist e ca parca nu s-a schimbat nimic. Sau nimic major. Am aceeasi crispare de stomac gandindu-ma la angajamentele, implicarea si eforturile pe care le aduc cu sine o casatorie si un copil, doi, trei (dupa cum am zis, trei a fost dintotdeauna cifra targetata; pe principiul "daca ne dam, ne dam grav").

Si ce daca mi-a picat netul?...

Uite, ca tot am mai scris pe FB sau Twitter de rau despre iLink, sa mai scriu si de bine.
Ieri mi-a picat netul. Nu, asta nu-i bine, dar pasuiti-ma si aveti rabdare pana la capat.
Cum spuneam, am ajuns acasa si n-aveam conexiune. N-am sunat la ei, o aveam oricum pe Mara lui Slavici de la Adevarul si episoade din Stargate si Dexter pe hdd.
Asa ca am ignorat pana a venit timpul cand n-a mai contat, ca mi-era somn.
De dimineata m-a racait sub degete si a trebuit sa verific daca si-a revenit. Iar pentru ca nu, l-am rugat pe baiat sa-i sune in locul meu. Nu asteptam prea mult de la ei si mi-am vazut de lucru cu gandul ca va trebui sa sun la nesuferitii din call-center "diseara, cand ajung acasa".

luni

Leac pentru insomnie sau simpla prostie?

Aproape de fiecare data cand se petrec, noptile cu luna plina sunt nabadaioase pentru mine.
Nu va imaginati ca ma transform in varcolaca; e vara, cald si pielea paroasa nu e nici la moda, nici practica. Nu, eu devin insomniaca. Noaptea trecuta a fost luna plina. Fara sa stiu acest detaliu, minor, de altfel, al existentei mele, si insetata de briza de asfalt topit si amestecat cu beton, am baut aseara cam 1 L (+/-) de Lipton ceai verde. Adaugand ca am dormit vreo doua ore in timpul zilei pentru a recupera noaptea alba de sambata, asa se face sa fi auzit inca ticaitul ceasului undeva dupa ora 3 dimineata.
Tot asa se face si ca am descoperit un asa zis leac pentru insomnie.

sâmbătă

Imi plac noile schimbari de la Facebook!

Facebook se tot schimba, in incercarea de a fi mai user-friendly. Sau asa percep eu schimbarile, unele chiar sunt in bine.
O schimbare a semnalizat-o chiar azi Manafu pe blog: posibilitatea de a modifica URL-ul ales anterior pentru pagina de Facebook. Atentie! Manafu ne indeamna sa nu ne jucam cu aceasta facilitate, se pare ca avem la dispozitie o singura modificare posibila.

vineri

Aplicatii Pinterest care-ti vin in ajutor

Daca iti petreci 70% din timpul liber online, pe retele sociale, atunci clar esti social media addicted.
Iar daca "suferi" de acest sindrom, e cam imposibil sa nu-ti placa Pinterest.
Pinterest s-a dezvoltat enorm si vine in ajutorul utilizatorilor.
Sa va spun doar cateva dintre facilitatile care imi mie mai mult si mai mult. Le-am descoperit de curand si poate mai sunt alti intarziati care sa le considere utile.

marți

Luni la nebuni nr.4

Luni la nebuni #4


Seară în burta șarpelui electric, căldură, aglomerație, oameni violându-și spațiul intim pentru a avea onoarea să nu aștepte 7-10 minute pentru următorul metrou. 
Trei tineri de liceu râdeau povestind despre un altul care și-a făcut un obicei din a nu se supăra când râd pr'etenii de el.
- Bă, eram aseară în metrou și tot atât de aglomerat. Stăteam tot ca acum, lipiți și lângă mine, chiar în fața mea era o fată și aveam fețele apropiate, la distanță mică. La care ăsta, nebunu', zice "Dă-i un țuc!" Ne-am pus toți pe râs și a râs și aia. Auzi, dă-i un țuc! 
{Râsete}

Au trecut ani...

Mai exact, doi. Doi ani se împlinesc, astăzi, de la prima noastră întâlnire. Cea oficială, fizică și palpabilă.

marți

Valoarea unei imagini

Momentele frumoase ale vietii raman intiparite pentru multa vreme in amintiri, dar, cateodata, memoria poate gresi calculele... De asemenea, ii poti descrie unui prieten un peisaj foarte fain, dar nu toti suntem cei mai poetici scriitori descriptivi, asa cum nu toti sunt cei mai bogati in imaginatie pentru a vizualiza mental locurile minunate, nevazute, din tara aceasta.
La una dintre cele mai recente iesiri la munte, cu bicicletele a plouat putin chiar cand sa ne urnim din Bucuresti, dar nu am lasat ploaia sa ne intimideze. Peisajele de pe Valea Prahovei ne-au facut sa ne dorim kilogramele in plus ale aparatului foto si sa regretam ca ne-am zgarcit la spatiu si la greutate. Mai bine-as fi renuntat la extra-haine, care-au ocupat locul de pomana, pentru ca am apucat o vreme grozava; parca s-a imbunat vremea si le-a ordonat norilor de ploaie sa ne ocoleasca.
Am primit o lectie: nu pleca niciodata spre locuri faine fara aparat foto. Altfel nu vei putea sa pastrezi la fel de vie amintirea, nu vei putea impartasi pe deplin bucuria cu prietenii si familia. Iar daca esti blogger, nu vei putea arata noilor prieteni si lumii intregi ca sunt locuri care merita vizitate. Care sunt mai presus de beton si asfalt si gri.

Cum ar fi fost ca ei sa nu fi avut aparatul foto?

PS Cand nu ai aparat foto cu tine, si o camera de filmat, oricat de mica, face toti banii! Dovada

luni

Luni la nebuni nr.2

Luni la nebuni ep.2

Un autobuz imbuibat cu oameni era impaienjenit la exterior de o reclama la Newmarkt. In statie, vreo patru "duzi" duhneau a bere de la doua statii de RATB distanta. N-au mai prins loc in autobuz, pesemne ca miroseau a concurenta.