A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri

La aniversare/ce-mi doresc eu mie, dulce nebunie!





Astăzi a început numărătoarea inversă: 12 luni până la împlinirea unui sfert de secol de hoinăreală-n lumea mea


Ruxa şi-a postat pe blog wishlist, că tot se apropie aniversarea ei. Ţinând cont că a mea deja a venit, mi-a adus câteva semne de întrebare. Adică, înainte să sosească ora de boom, ştiam că „e pe rol”, dar nu i-am acordat prea multă atenţie. Nici nu am încercat să aflu dacă-mi doresc sau nu să primesc ceva. Proastă strategie, după părerea mea; cum/ce să primeşti dacă nici măcar nu-ţi doreşti? Ei bine, am primit totuşi ceva fără să insist prea tare. Săptămâna trecută am primit o biclă, un mtb Scott cu furcă Manitou. Nu e ultimă generaţie, dar ştiţi cum e: se-nvârte roata, nu pică lanţul, deci merge!
Şi, ca să fie treaba-treabă, Salomon a avut reduceri pentru 1 martie, aşa că m-am ales cu o pereche de buţi nou-nouţi Optima Therm-ic. Modelul este din 2009, ceea ce e perfect, pentru că varianta Optima pentru sezonul 2011 e mai puţin cochetă şi pare mai degrabă pentru şcolăriţe. Ceea ce mă încântă mai mult decât design-ul este că au venit la pachet cu sistem de încălzire (cred că-l voi iubi la temperaturi foarte joase).
Acum, bănuiesc că aţi înţeles până acum că darurile au venit cam din senin şi m-au luat pe nepregătite, deci ajungem din nou la întrebarea: ce-mi doresc de ziua mea? Nu că n-aş fi mulţumită, dar dacă ar fi fost să aleg din sute de daruri, ce aş fi ales? Aceasta-i clipa-n care aş putea să ţin un discurs despre cum îmi doresc pace şi echilibru-n lume, dar să fim rezonabili, nu sunt vreo Miss şi nici vreo actriţă de Oscar. Mi-ar plăcea totuşi:
  • să fie cald în Bucureşti, să pot să călăresc bicla măcar de trei ori pe săptămână;
  • să ningă intens la munte şi să avem bani de dat... la vale;
  • să mă lovească o bombă cu oferte de serviciu pe care să am de ce să le iau serios în calcul. Spre exemplu, să mă angajeze la Rompetrol pentru postul la care-am aplicat: Specialist Recrutare Junior. De ce? Pentru că, deşi nu am doi ani de experienţă după viziunea ideală a angajatorului, am o poftă de muncă nebună, iar acest post e pentru mine ca o mănuşă. Am avut câteva acţiuni de recrutare de personal în trecut şi mi-a plăcut la nebunie. E un proces pe cât de solicitant, pe atât de interesant; intri permanent în contact cu oameni diferiţi, comunici cu fiecare în stilul său de a susţine un dialog, aplici teste, oferi suport noului angajat pentru a-şi găsi locul în companie etc. Ce poate fi mai plăcut decât să aplici zi de zi tehnici NLP, negociere, să foloseşti comunicarea non-verbală din timpul interviului pentru a stabili dacă un candidat este sau nu potrivit pentru post?
  • să pot să-mi schimb cutia-de-vorbit cu un smartphone, fără să mai fiu nevoită să apăs n-şpe taste cu o viteză specifică fiecăreia când trimit câte-un mesaj;
  • să scap de carcasa asta cu taste care se dezmembrează şi din care au tot picat şuruburi; DVD-ROM-ul a pierdut atâta şurubăraie încât uneori trebui să-l presez cu o anumită forţă constantă şi să-l menţin într-un anumit unghi ca să citească optim informaţia de pe dvd; am crezut că-nnebunesc săptămâna trecută când mi-a murit windows-ul şi-a avut nevoie de reînviere. Cer prea mult cu un Dual Core, 3gb de Ram, cu HDD de peste 300GB şi procesor pe 32, că am auzit că ar fi mai rece, şi-o placă video care să-mi permită puţină grafică şi ceva jocuri?
  • să mergem o dată să vedem filmul ăla nou la cinema;
  • să găsesc câteva titluri despre campaniile video online, ca să pun la punct teoria pentru dizertaţie fără să alerg aiurea după cărţi;
  • să putem vorbi întotdeauna aceeaşi limbă eu şi cei dragi mie, fără toate felurile de bariere de comunicare, pentru a stabili o mai bună înţelegere;
  • să deschid ochii mai des asupra a tot ce se petrece-n jurul meu pentru a observa entertainment-ul pe care ni-l oferă viaţa, o dată cu obstacolele ( ca, de exemplu, cioara şi pescăruşul care se luptau ieri pentru un anumit loc pe acoperişul blocului de vis-a-vis, când s-a demonstrat încă o dată că atunci când doi se ceartă, al treilea câştigă);
  • să-i fac mai des să zâmbească pe oamenii pe care-i iubesc, eu fiind o fiinţă destul de serioasă/anostă;
  • să primesc feedback la postările pe blog, ca să simt că nu-s singură-n blogosferă, ci fac parte dintr-o comunitate;
  • să-mi cedeze spiritul lui Einstein sau Beethoven sau Ogilvy parte din geniul lor;
  • să plece Andreea Esca la BBC, de exemplu, şi să-i iau locul :D pentru început.
UUUF, ziceam că nu ştiu ce-mi doresc, dar iată că nu mai termin lista.
Păcat că m-am născut cu suflet de român sau măcar de mi s-ar aplica geniala replică a lui F.O.C.A.din cel mai recent episod: „Prietene, noi nu furăm, când e greu ne adaptăm”

P.S. Mulţumesc cu zâmbet sincer pentru darurile frumoase...
 

2 comentarii:

cris nastase spunea...

Sa dea Domnul sa primesti macar tot ce ai pus in lista si ceva pe deasupra!
La multi ani!

Bianca Matei spunea...

Uuu uuu, ma rasfeti! Sa dea Domnul sa primim fiecare atat cat meritam! :)