Nu ştiu de ce-am uitat eu să postez ce-am scris la sfârşitul lui mai despre o problemă destul de serioasă a capitalei. Public acum:
În afară de oamenii străzii, în România nu există persoane cu dizabilităţi locomotorii severe. Aceasta e concluzia pe care ar putea-o desprinde, spre exemplu, un turist, luând pulsul străzilor Bucureştiului. În realitate, capitala adăposteşte mai mult de 100.000 de oameni cu handicap fizic, pedepsiţi să rămână retraşi în locuinţele lor. Rareori mai zăreşti pe câte cineva plimbându-se în căruciorul cu rotile. În definitiv, e de înţeles auto-izolarea acestor oameni năpăstuiţi. Pedeapsa şi-au primit-o mai întâi de la soartă, care le-a luat picioarele bune şi le-a dat altele rele în schimb. Pe urmă, au mai primit o dojană şi din partea societăţii, care se străduieşte zi de zi să le arate că ies din tiparele a ceea ce s-a stabilit ca normal şi că nu mai sunt doriţi.
Puţine staţii de metrou au prevăzut sistem special pentru cărucioarele persoanelor cu dizabilităţi, astfel încât, acestor oameni le va fi foarte greu să realizeze accesul prin celelalte staţii. Eu sunt în Bucureşti de aproape doi ani şi am circulat frecvent cu metroul. În tot acest timp, nu am vazut măcar o dată pe cineva care să folosească aparatele.
Lipsa locurilor de parcare generează în prezent multe probleme bucureştenilor. Una dintre acestea se reflectă în şoferii care, în virtutea acestui deficit sau chiar a zgârceniei, parchează după cum le este trebuinţa. Blochează trotuarele, chiar şi trecerile de pietoni, făcând imposibilă trecerea bicicliştilor sau a oamenilor în cărucioare.
Marfa îndesată pe rafturi îngămădite în magazinele de cartier şi culoarele înguste de la casele de marcat din hypermarketuri pot fi factori de descurajare pentru aceşti oameni, dacă ar dori sau ar fi nevoiţi să-şi facă singuri cumpărăturile.
Când se încumetă, totuşi, câte un aventurier, să mai dea oraşului o şansă, acesta se repede să-l înghiontească-napoi. Zilele trecute, oamenii care nu mai pot merge decât purtaţi de cărucioare au mai primit o lovitură. În numele tuturor persoanelor cu dizabilităţi, a încasat-o informaticianul X, când a fost azvârlit din căruciorul său, chiar pe trecerea de pietoni. Deşi semaforul le dăduse deja pietonilor dreptul să traverseze strada, Genică Boierică n-a ţinut seama de avertizare şi l-a lovit pe tânărul din scaunul cu rotile, propulsându-l la câţiva metri de obiectul de deplasare. Şoferul a oprit şi s-a dat jos din maşina lui 4x4, dar mare a fost mirarea victimei când, fără jenă şi fără vreo remuşcare vădită, acesta a îndepărtat, din mijlocul străzii, căruciorul care-l stânjenea şi şi-a continuat marşul triumfal. Victima nu a renunţat; a reuşit să-l identifice pe cel uitat de bunul-simţ şi ameninţă că nu se va lăsa până când agresorul său va răspunde în faţa legii, după faptă.
Oare vor înţelege oamenii de acasă, îndemnul temerarului de a lupta, de a nu se da bătuţi sau se vor teme şi mai mult de fiarele urbane care nu-i mai tolerează în lumea sălbăticită?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu