Au trecut ani...

Mai exact, doi. Doi ani se împlinesc, astăzi, de la prima noastră întâlnire. Cea oficială, fizică și palpabilă.

În realitatea virtuală, m-a cunoscut "de pe" Internet, vorba unui cântec, când eram încă în facultate la Pitești. Norocul ne-a surâs dinspre Cupidonul lui RegieLive, pentru conaisseurs :)) După un timp, n-am mai păstrat legătura și ne-am văzut fiecare de ale noastre. Și bine am făcut, încă eram ca doi copii ce mai aveau vreme de crescut.
 
 Așa am ajuns să ne cunoaștem de-a binelea în momente grele și dureroase pentru amândoi. Fiecare aveam de iertat, de împăcat, de uitat. Am șters cu buretele, unul pentru celălalt și am mers mai departe împreună.
 Că viața îți aruncă-n cale surprize nesperate, bolovani și ploi, toată lumea știe. Să mă hazardez să spun că ești ultimul chip de pe ultima filă a romanului meu de dragoste, mi-e teamă să nu ne poarte ghinion. Ceea ce pot să-ți șoptesc cu încredere e că-mi doresc să trăiesc multe asemenea clipe în care să spun că au trecut ani, cu palma tot în palma ta.