Gerul „bobotezei” de toamna
Vremea din octombrie a fost schimbatoare ca o domnisoara capricioasa. Mai mult frig decat caldut, mai mult nor decat soare. Cam toata lumea s-a plans de lipsa caldurii din apartamente si, in sistem de urgenta, s-au scos plapumile de la naftalina. Iar caloriferele au ramas reci la suspinele pitestenilor.
Dar, cum o problema nu vine niciodata singura, pe mine m-a mai cuprins si o mamica de raceala. Pe mine si pe cine stie cate alte sute de nefericiti. M-a doborat abia cand a inceput sa-mi placa; am inteles ca gripa te poate scuti de angajamente. Ea poate fi un motiv sa dormi toata ziua, sa te plangi celorlalti ca ai nevoie de atentie si ingrijiri, sa-i vezi pe cei dragi misunand pe langa tine, sa lipsesti de la scoala, facultate sau serviciu. Si as putea desfasura un intreg sul de hartie igienica pentru continuarea listei.
De ce dam mereu vina pe friguri sau pe raceala cand vine vorba de ratarile noastre? Spre exemplu, doi prieteni s-au despartit pentru ca se racise relatia dintre ei. Sau: nu pot sa scriu articolul asta ca am mainile scut si mi-e teama ca se vor sparge daca mai tastez mult. Cateodata, frigul ne poate apropia de cei din jurul nostru: mi-e frig, ma primesti langa tine? Sau: cine vine la o cafea, sa ne mai incalzim mintile cu aburi de cofeina?
In definitiv, daca vrei, poti scapa de raceala. Ai nevoie de un farmacist binevoitor, cativa banuti, o injectie - doua si rezerve de rabdare.
Uite – asa mi-a venit lehamite de tuse si de suratele ei, incat le-am aruncat altuia in autobuz. De-acum nu mai sunt problema mea, caloriferele mele au revenit la viata .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu