KFC? Mai degraba KBC – Kentucky Bathing Chicks

O data cu multe alte componente ale culturii occidentale raspandite din Statele Unite in toata lumea, romanii au preluat o mare boala. Ambalate intr-o forma aparent atragatoare, mancarurile – rapide sau, vorba americanilor, fast food, sunt mai mult junk decat fast. Aceasta idee a fost intarita recent, „gratie” a trei angajate la un renumit fast-food din Anderson, California. „Doamnele” au facut baie intr-una (intr-una singura, ar putea spera americanii care au mancat recent in restaurantul respectiv) dintre chiuvetele in care se spalau vase. Comunitatea americana consumatoare de produse pe baza de pui s-a revoltat oripilata in fata gestului tinerelor. Pe de alta parte, au existat si asa zisi sustinatori, fie barbati, fie femei care si-au argumentat optiunea prin ideea ca puii folositi de firma respectiva sunt mult mai insalubri decat fetele respective.
Acum, ati ghicit deja ca este vorba despre compania Kentucky Fried Chicken a colonelului Sanders. In Romania, primul KFC s-a deschis in 1997, in Bucuresti. Din 2004 au inceput sa deschida restaurante KFC si in alte orase mari din tara. Pitestiul se inscrie si el pe lista oraselor care gazduiesc un asemenea restaurant, destul de tarziu, totusi, o data cu deschiderea EuroMall-ului. Acum, ma intreb ce gandesc argesenii despre atitudinea americancelor. Va intreb pe voi, pitesteni, daca ati manca in continuare produse KFC stiind ca intr-o chiuveta s-au spalat nu numai vase si alte ustensile de bucatarie, ci si angajatii? Analizand putin problema, chiuveta respectiva este curatata zilnic. Iar vasele sunt oricum refolosite, chiar daca initial sunt pline de grasime. Acum, sa incetam sa mai mancam doar pentru ca vasul in care am mancat noi a fost spalat laolalta cu vasele in care au mancat alti oameni? Oricum, bucatarii sunt si ei oameni si, stiti ce se spune la restaurant: „Nu supara chelnerii sau bucatarii daca vrei sa mananci cat mai sanatos!...”. Daca vreti sa fiti siguri ca nu v-a fost adaugat nimic din ce nu v-ati dori in mancare, atunci renuntati la restaurante si mancati acasa. Si de aici porneste o alta dilema in ceea ce priveste alimentele pe care le cumparam pentru a gati. Este un intreg ciclu de interdependenta cu care trebuie sa ne obisnuim. Nu ma pot abtine, totusi, sa intreb: „Unde tragem linia?”