Nu iese fum

Mi-e frica.

Mi-e atat de frica uneori, incat aproape ca uit si de ce! Sunt deja prea multe.

Stii cum e viata, doar o traiesti si tu; poate nu la fel, poate tie-ti pare mai usoara, dar sunt "precisa" ca si tu ai parte de vai, nu numai de creste. Nu ti-a fost niciodata atat de greu incat sa simti ca atat a fost?... Vorba americanului: "this is it". Nu ti-ai sorbit niciodata ultima speranta, o data cu sarea din lacrimi? Nu ai amenintat universul cu toate formele lui ca tie, biata furnica, ti-a ajuns si daca nu schimba farama ta de soarta, vei starni unde care sa genereze haos? Nu simti ca nu mai vrei?

Nimic. Uneori e atat de gol incat parca poti atinge tacerea. Doar vantul mai urla a pustiu, in batjocura fata de chinul tau molcom si apasator. Nici tu nu mai stii daca durerea e caldura arzatoare sau uragan sau doar o dupa-amiaza linistita de toamna. Uite cum cad frunzele de parc-ar fi pornite la revolutie!

Ce-ti pasa tie, nemarginire, ca biete suflete se aprind si se sting, ca licurici in zbor sau ca ecranul laptopului meu suparat ca mufa de alimentare nu mai face contact optim cu placa de baza?

Ce-ti pasa tie daca bietul calculator se stinge definitiv, linistit sau daca inainte sa moara imi bubuie mahnirea pe peretii astia roz de Barbie?!

Nu iese fum fara foc, decat daca fumezi una electronica.