Mai lasă-mă un blog

Am avut dintotdeauna un obicei prost(esc) de a avea o iniţiativă şi apoi de-a lăsa lucrurile neterminate. Exemple, nu chiar cât cuprinde Internetul, dar destule. Click aici pentru unul 

Sau atunci când mă apuc să fac curăţenie prin casă şi termin prin a citi online ceva plictisitor, după care mă pun cu burta pe carte; dar pentru că nu-mi şade bine, mai bine dau o fugă pe-afară (role, biclă sau pe jos, prin parc, ca bătrâneii).

De cealaltă parte au fost destule „proiecte” (că tot era o modă cu termenul ăsta) care s-au finalizat, precum facultatea (tare mă tem câteodată că masteratul rămâne suspendat), precum strângerea de fonduri din liceu pentru ajutorarea sinistraţilor sau adunarea jucăriilor pe care le-am dăruit ulterior unei case de copii sau blogul de reparaţii al lui Null împreună cu conturile de facebook şi twitter care tac, mute, sub administrarea lui.

Eh, am o nouă iniţiativă: un alt blog, de nişă aş adăuga; pe o platformă concurentă google. Da, mă, wordpress, că-i tot moca.

Obituar să se numească 

Mda, ar putea zice unii că-i cam sinistră ideea, dar na, de ce să nu celebrăm şi moartea într-un fel? E încă în proiecţie, mă gândesc şi răzgândesc despre ce şi mai ales cum şi vom vedea rezultatul. Aşa, între lene şi căutare de job şi examene şi pregătirea dizertaţiei, că şi-aşa n-am ce face...

În concluzie, aştept sugestii, păreri, îndrumări, obiecţii etc. bla-bla