Cine le-a angajat, nene, pe-astea?!

În ultima perioadă mi-am îndreptat atenţia din ce în ce mai mult asupra domeniului resurselor umane, cu precădere în recrutarea de personal. Trecând peste faptul că e o activitate interesantă care cred că mi s-ar potrivi, contactul cu unii recrutori mi-a lăsat dureri de cap, nervi şi senzaţia că o parte din ei nu au ce să caute în postul pe care-l ocupă.

O să vă dau un exemplu prin câteva E-mail-uri trimise între mine şi o asemenea duduie. Ca să lămurim de la început, duduia este consultant de plasare de forţă de muncă (după semnătura din mail), iar eu, o amărâtă care vrea să câştige o pâine muncită. Deci ea îmi face mie o favoare...

Aşadar, mă sună. E X de la compania Y; am aplicat eu pentru postul de asistent manager, dacă mai sunt interesată... Până aici totul ok, standard. Stabilim interviul pentru ora 4 şi să-mi trimită adresa. Primesc mail-ul:

Buna ziua,

 In urma convorbirii telefonice, va confirm Interviul pentru Vineri, 11 Martie, Ora 14.00, pentru postul de asistent manager. Interviul va avea loc la Sediul societatii noastre, situata in Bucuresti, Bd. ..., nr. ..., Etaj ..., Ap. .., Sector ....

Am rugamintea sa aduceti (in limita in care puteti) urmatoarele documente:

-          CV in limba Engleza (alt format decat cel postat pe Best Jobs);
-          Poza tip pasaport si o poza tip 9/13, in tinuta office;
-          Copie Xerox dupa urmatoarele documente: CI/Pasaport; diploma studiu;

Rog confirmati Interviul stabilit printr-un Reply la mail.  

Cu stima,

Îşi dă seama că a greşit ora şi mai trimite un mail peste un minut:

Ma scuzati, confirm ora 16.00, nu 14.00.

Cu stima,

Prima reacţie: mă amuz. Trec cu vederea că a comis o mică eroare asupra orei, se mai întâmplă. Citesc şi recitesc lista cu „documente” pe care mi-o solicită. Informaţii despre firma pe care o reprezintă duduia găsesc destul de puţine. Site-ul pe care-l are în semnătură „este în construcţie”. Încep să am dubii. E plin Internetul de anunţuri de videochat şi alte porcării de genul ăsta, de multe ori fiind mascate. Îmi amintesc oareşce poveşti urbane despre fete care-au plecat la un interviu şi-au fost găsite tranşate în scări de bloc sau n-au mai fost găsite. Eh, oi fi şi eu paranoică.

            Mă decid să nu merg şi îi trimit un E-mail, în care îi explic şi motivele, că doar aşa mi se pare onest; să ştie femeia de ce, poate o ajută în viitor:

Buna ziua din nou, doamna X,


Permiteti-mi sa fac o serie de precizari esentiale, daca aveti timpul si interesul necesare sa terminati de citit acest E-mail.
Unele dintre documentele solicitate imi par irelevante.

• Inteleg ca trebuie sa am cartea de identitate cu mine pentru a fi fotocopiata la sediul firmei, multe companii recruteaza in acest fel. Pot sa justific pana si necesitatea prezentarii unei diplome de studii, in conditiile in care firma doreste sa se convinga ca sunt cine pretind ca as fi...

• Dar un CV in engleza si fotografii?...Doamna, scuzati-ma daca gresesc, dar postul oferit este de asistent manager, nu hostess/model. Vreti sa-mi aflati compatibilitatea cunostintelor de limba engleza cu domeniul dumneavoastra? Nici o problema. Se poate rezolva cu un test in cadrul interviului. Altfel, cred ca era normal sa nu permiteti aplicarea CV-urilor in limba romana, ci doar a celor redactate in limba engleza. Site-ul Best Jobs permite acest lucru.

• Pe deasupra, aveti notat in semnatura un site care "este in constructie", iar firma nu e foarte vizibila online. Acest fapt poate ridica suspiciuni unui candidat care se pregateste cat de cat inainte sa vina la interviu.

• Va ocupati cu plasarea fortei de munca? Permiteti-mi sa adaug ca sunt multi candidati la postul de recrutor, capabili si eficienti...

Ca o concluzie si pentru ca eu sunt cea care trebuie sa confirme prezenta la interviu, nu dumneavoastra, o infirm. Asadar, interviul se anuleaza din cauza comunicarii defectuoase si pentru ca va consider o companie lipsita de profesionalism.
Va doresc o zi senina si cele mai eficiente activitati de recrutare!
Bianca Matei

Peste ceva timp primesc şi răspunsul:

Stimata Doamna,

Sunteti libera sa nu va prezentati la Interviu. Dumneavoastra sunteti cea care a fost interesata de companie noastra, nu v-am obligat in niciun fel sa va prezentati la interviu.

Greşit! Da, eu sunt cea care am aplicat, dar voi sunteti cei care mă recrutează, implicit v-aţi manifestat interesul, că altfel nu mă chemaţi la interviu.

Asa cum ati mentionat, sunt foarte multi candidate pe piata, asa incat neprezentarea Dvs. la interviu nu ma afecteaza.

Păi vorbim în nume propriu sau reprezentăm o companie?

In ceea ce priveste cele mentionate de Dvs. in e-mail, nu consider necesar sa va dau prea multe detalii, ce urmeaza a fi transmise de regula in timpul interviului. Site-ul firmei este intr-adevar in constructie, fapt care nu demonstreaza nimic. Mai multe decat atat, la randul meu pot considera ca sunteti total lipsita de experienta si profesionalism, dar as prefer sa nu intram in prea multe detalii care nu-si au rostul intr-o corespondenta formala.

O zi frumoasa si Dvs.

Mă bufneşte râsul. Deci, până la urmă, doamna chiar era doar o duduie...

Evident, n-a înţeles nimic din ce am încercat să-i explic. Nu-i public numele, nici compania pe care o reprezintă, n-are sens. Dar nu mă pot abţine să mă întreb: cine-a angajat-o pe femeia asta şi pe ce criterii? Pentru că:

• Graba o face să greşească detalii, ceea ce lasă impresia de neprofesionalism.
• Nu oferă explicaţii pentru „documentele” pe care le solicită, ulterior spune că se ofereau în cadrul interviului.
• Confundă nişte noţiuni elementare într-un asemenea tip de discuţie: cum poate să afirme iniţial că prin prezentul E-mail „confirmă” interviul, iar la sfârşitul aceluiaşi E-mail să mă roage pe mine să-l confirm? Recrutorul lansează invitaţia, iar candidatul o confirmă sau o infirmă. Atât de simplu!
• După E-mail-ul uşor ironic şi poate răutăcios pe care l-am trimis pentru a anula interviul, „doamna” îmi răspunde cu o vădită enervare, reuşind să creeze o imagine cu adevărat negativă companiei pe care o reprezintă.
  Cred că nu aşa trebuia să reacţioneze, pentru a demonstra că eu sunt cea tâmpită, iar EI (pentru că nu ar trebui să vorbească în numele propriu, ci al firmei pe care o reprezintă) sunt profesioniştii.

      Sunt sătulă de interviuri – pierdere de vreme. Spune-i, domne, candidatului de la început detaliile relevante ale postului, ca să poată fi sau nu interesat şi să nu mai aplice ca prostul, să vină la interviu şi să piardă şi timpul lui, şi pe-al tău, duduie-şefă de recrutare!

Cei mai mulţi înţeleg că nu-i nevoie să-ţi spună de la început ce beneficii salariale ai, că asta e informaţie clasificată, oferită doar celor care trec în etapa finală a recrutării. Ei, asta-i bună, şi dacă nu cunosc salariul sau alte detalii, pentru ce să mai aplic? Să mă chemi la o probă de lucru şi să-mi spui după o zi lungă de eforturi că salariul e sub aşteptările mele? Şi, că tot veni vorba de aşteptări, urăsc întrebarea „Ce aşteptări salariale aveţi?”

Concluzia: Da, proasta am fost eu, nu trebuia sa mai explic nimic. Si din moment ce tanti nu era oricum afectata, puteam sa nu mai dau nici un semn in urma deciziei de a nu participa la interviu...