De câte ori poate fi ucis, îngropat şi dezgropat un om, în aceeaşi zi?Nu ştiu ce cred alţii despre cinematografia actuală, dar în ultima vreme am tot mai mult senzaţia că nu se mai produc filme bune. Prea multă acţiune, prea mult boom, prea multe efecte speciale, menite să ne atragă atenţia de la scenariile seci, lipsite de măduvă. Şi pentru că am nemulţumirea aceasta, am început să reiau filme vechi şi să îmi lărgesc colecţia de filme vechi spre foarte vechi „ever seen”.
Pentru că puţini mă cunosc, şi mai puţini ştiu că printre filmele mele preferate se află Rebecca sau Psycho, ale lui Alfred Hitchcock. Urmând această linie, am început să reiau filmele sale, aleatoriu şi fără considerente cronologice. După starea de spirit, care-va-să-zică.
În felul ăsta, săptămâna trecută am văzut Marnie, care nu ştiu dacă mi-a plăcut mai puţin decât The Trouble with Harry, pe care l-am văzut aseară. Încurcăturile cu Harry le-am descurcat împreună pe parcursul filmului, Hitchcock şi cu mine. Firul scenariului evoluează gradat, personajele noi sunt introduse de personajele cu care ne-am familiarizat deja sau de aceleaşi decoruri.
Hitchcock transformă precedentul unei atmosfere sumbre – decesul lui Harry – într-o situaţie din ce în ce mai încâlcită şi mai amuzantă. Scenariul este caraghios şi mi-a furat multe zâmbete şi chicoteli, în stilul caracteristic al umorului negru. Este genul de film care te binedispune fără să stârnească vreun râs grotesc, specific filmelor de comedie produse în ultimii ani. Deci nu, nu te vei ţine cu mâinile de burtă de râs, dar vei fi amuzat cu umor de calitate şi care va persista.
Dacă nu te-am convins până acum să-i dai o şansă, poate vei vrea să afli de câte ori poate fi îngropat şi dezgropat Harry într-o singură zi şi de câţi oameni este nevoie.
Şi, până la urmă, cine naiba e Harry ăsta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu