A apărut o eroare în acest obiect gadget

marți

Toate bolile din lume, la mine le gasiti!

Citeam la Dollo despre vindecarea unor malformatii congenitale cardiace printr-o metoda neinvaziva, folosind cateterul. Va recomand articolul, e scris in asa fel incat sa priceapa si bunica ce boala o supara, nu doar pe intelesul cercului restrans al docentilor din medicina.
Si tot citind despre cateterul care e ca o umbrela minuscula introdusa prin picior, inchisa, si care se deschide in inima pentru a astupa malformatia, mi-am amintit de propria mea "gaurica" din inima. Copil fiind si bolnavicioasa din fire, cum-necum am ajuns la o consultatie la inima. In urma EKG-ului, copilului care eram i s-a explicat ca sufera de suflu sistolic, ca s-a nascut cu o "gaurica" in inima, dar ca aceasta se va vindeca, in timp. Tot ce aveam de facut era sa ma indop cu vitaminele prescrise, iar gaura cat gamalia de ac se va astupa de la sine. Ulterior, alt medic l-a contrazis. Cert este ca au trecut anii, inima mea a fost controlata de cativa... specialisti, a fost zdruncinata, rupta, sfasiata, s-a regenerat si a crescut la loc; sentimental vorbind. Practic, nici un medic n-a ajuns s-o mai intrebe vreodata ce mai face, cum mai bate. Ne mai suparam cateodata, ea si cu mine si, de razbunatoare ce e, incepe sa ma impunga. Si, pentru ca a mostenit trandavia din orele de lectura continua ale adolescentei, nu-i place efortul si face nazuri cand o fugaresc in activitati sportive.
Semnele astea imi dau de gandit ca sunt sanse mari sa fi ramas cu o gaura in inima.


De asemenea, uneori simt cum mi se lasa un bolovanoi pe piept si sade acolo cat ii e pofta, ba chiar uneori se rostogoleste cand intr-o parte, cand in cealalta. Amintindu-mi ca mamaie are astm si ca astmul se poate mosteni, ma intreb daca nu cumva m-am pricopsit cu el si se plimba prin mine, curios, asteptand doar o portita pentru a-si stabili resedinta pe mosia bronhiilor mele.

O alta boala a bunicii ar fi diabetul. Rapciugosul asta se mosteneste si el, asa se zice. Eh, doar nu s-o fi facut transferul taman la mine, asa mare amatoare de dulciuri, dulceturi si dulcegarii! Sau, poate, tocmai de aceea?...

Sa va mai spun ca am probleme cu spatele? Din adolescenta am stiut ca munca fizica nu-i de mine. Nu pot sa stau prea mult timp aplecata, ca incep durerile. Pe-asta am imprumutat-o de la mama, dar, pentru ca mi-e draga, mi-e si mila de ea sa i-o mai dau inapoi, asa ca o pastrez. Chit ca ma chinui uneori sa inventez pozitii confortabile de somn, cand eu nu adorm decat pe burta!

In capitolul componentelor care ma sacaie frecvent, se mai gasesc picioarele. De sus pana jos, pe rand sau toate o data. Ca nu pot sa stau exagerat de mult timp in picioare pentru ca ma doare spatele, e evident. Dar ca-mi trosnesc genunchii la aproape toate genuflexiunile, asta e trist. Cu atat mai intristator de cand am descoperit snowboardingul.

Alta problema ar fi circulatia sanguina ineficienta, drept urmare imi ingheata mainile si picioarele foarte usor. Mainile mi se umfla seara (nu rau, ca si cum le-ai umfla cu pompa, dar destul cat sa ma stranga un inel).
Racesc destul de usor, de aceea beau cat de mult ceai pot. Cel putin, pot sta linistita, "pietre" la rinichi ar fi cam greu sa acumulez "pietre" la rinichi. Dar probabil ca nu imposibil!

De orice problema medicala "aud", verific simptomele si, surpriza: LE AM!
Drept urmare, vreti sa gasiti o boala exotica sau uitata de lume, cautati-o la mine; sigur o am, la mine le gasiti pe toate.
Iar cea mai draga dintre toate, ma tine-n brate prea-puternica si de-nimic-vindecata ipohondria!

Ca n-am leac, e clar. Dar daca ar fi?...
Gata, stiu: imi deschid taraba! Ieftin si de calitate superioara. Doriti o zi de bronsita acuta, doamna? Va surade o saptamana de tuse capreasca, domnule?

Pardon? Un sifilis cu latei? Nu servim, dar ceva mai la stanga va invita Venera autohtona sa-i vizitati taraba. Un sfat, totusi: n-o platiti cu hartie. De cand e interesata de mediu, ii plac mai mult frunzele.

5 comentarii:

cris spunea...

Mai Bia..stiam eu cateva, dar ori nu le stiam pe toate, ori s-au inmultit de cand nu mai avem timp sa ne vedem...

ALE( colega de banca) spunea...

gagico...cel mai important e ca esti puternica si ca pana la urma toti avem mici suruburi care scartaie...puuup si sper sa ne vedem la un ceai....ca yo am pietre la rinichi..:)

Bianca Matei spunea...

Si eu beau ceaiuri, Ale, des, dar vezi ca pt pietrele de la rinichi e buna berea... asa zic unii. :D Te anunt cand mai vin pe-acasa, poate ne sincronizam cumva. Pup

Ruxy spunea...

Interesanta descriere si unica.Parerea mea e ca esti cea mai bolnavicioasa fata din lume, insa cu mult umor in acelasi timp. Tin-o tot asa.Te pup :)

Bianca Matei spunea...

Ruxy, s-o tin tot asa cu bolile? :))
Ma bucur ca ti-a placut postarea mea, te mai astept. Pupici